Sa ma ierte Intunecimea Sa ca nu-i raspund pe blog dar ce am de zis e mult prea lung si nu pot sa ma rezum la 160 de caractere ca intr-un sms. Mai ales din moment ce ma mancau limba si degetelele sa scriu ceva asemanator (femeile au nevoie de o relatie indiferent de cum e ea) dar m-am oprit la timp cand mi-am dat seama ca la final ce scrisesem semana cu un “Cali knows best”. Nici acum nu stiu daca stiu eu cel mai bine dar stiu suficient (din pacate) incat sa pot sa throw my two cents in.
Legile Universului ne sunt necunoscute si de cele mai multe ori subscriu lui Murphy intr-un acces de ironie si rasu-plansu. In situatia de fata banuiesc ca se aplica legea conservarii sau principiul yin-yang: daca el e rupt din soare ea sa fie urata cu crengi (si inversa e valabila). Nu conteaza ca e iq-ul subunitar sau ca e pe post de basoselief la iesiri cu prietenii cand ar putea foarte frumos sa presteze despre pantomima intr-un concert de greieri si un zambet fortat. Daca el e fericit ce mai conteaza ca el il traduce cu cel mai bun prieten sau ca ar putea sa isi schimbe gagica ca o Dacie la programul “Rabla”. Comoditatea e mare, mai ales atunci cand acasa ai una care te idolatrizeaza si inchide ochii mai ceva ca Frumoasa din Padurea Adormita atunci cand caile domnului nu sunt atat de drepte.
Ca tot am terminat ASE-ul si mi-au fost ficatii pusi la gratar si consumati mai apoi din cauza cercetarilor de marketing care m-au adus in stadiul de cosmar si si-au luat tributul in rugaciuni la sfantul 5 si un regim de blood sweat and tear mai light, pot sa zic in cunostinta de cauza urmatoarele: daca cercetarea a fost facuta cum trebuie (caz probabil) esantionul supus chestionarii a fost unul reprezentativ. Avand in vedere ca cercetarea e una calitativa (studiaza motivatii si stiluri de viata, comportamente etc) esantionul din pacate e unul mic. De aici si concluzia ca femeile nu pot trai fara un barbat in preajma lor si se zbat ca pestele pe uscat atunci cand se aduna primaverile si societatea e pregatita sa le infiereze cu stigmatul stacojiu al singuratatii.
Din pacate exemplele sunt destule si de cele mai multe ori de partea cercetatorilor. Si in cazul femeilor intervine comoditatea si nu de putine ori cand am intrebat “de ce mai stai cu xy cand iti e inferior din motivul cutarica?” raspunsul a fost invariabil “dar unde sa imi gasesc altul?! si de ce sa o fac, nu mai am energie si am investit atat de mult in relatia asta”.
Maldita zicea de SATC, cum ca ar fi trebuit sa vindece boala asta dar zic eu ca pe undeva mai rau a facut. Si sa va explic si de ce. Pana la finalul serialului/filmelor cele mai apropiate exemple de realitate s-au casatorit (Charlotte, Miranda si bam bam bam Carrie), Samantha fiind mai mult o anomalie decat un exemplu desprins de pe strada. Daca stiti mai mult de un astfel de exemplu de tipa cu o sexualitate exacerbata si la vedere ma ofer voluntara pentru tinta la aruncatul cu pietre. Revenind la serialul cu pricina de ce zic eu ca incurajeaza comportamentul asta de “eu fara barbat nu pot”:
- Carrie ramane cu Big mesajul transmis fiind ala de “nu conteaza cat de mult ma potrivesc cu el ca nuca in perete daca stau si il astept vreo decada-doua o sa se potriveasca totul perfect”. Dragele mele asemanarea cu realitatea din viata lui Candace Bushnell s-a terminat la sezonul 2 cand Carrie e parasita pentru Natasha. Ce s-a intamplat dupa e doar fictiune si un model prost de urmat, zic eu, pentru ca nu face decat sa incurajeze gandul ala ca “lasa lasa ca se schimba el mai incolo cand o sa vada ce bijuterie de fata sunt eu”. N-a tinut in niciun caz din cate stiu eu, inclusiv in aplicarea proprie si personala. Ce e mai rau e ca s-a dus pe apa sambetei si bunatate de relatie cu Aidan
- Charlotte si Harry si Miranda si Steve. Doua exemple de femei care s-au casatorit cu tipi sub nivelul lor cel putin la prima vedere. La o studiere mai atenta se observa ca de fapt exista suficiente calitati care sa ii gratieze pentru aspectul mai putin badpitt-esc. Ce nu pricep eu in cazul de fata e complacerea intr-o situatie care nu ofera nicio compensatie sau mai degraba una de forma. Ori individul in cauza e acolo doar cu numele, ori are lipsuri grave la comportament si aspectul cumva slefuit nu compenseaza neatentia de care da dovada. Mai grav e atunci cand si aspectul si atentia lipsesc.
Recunosc ca am fost si eu in situatia de complacere temporata si cu greu m-am rupt de relatie si mi-am inghitit cu noduri decizia adoptata dar pana la urma mai bine mi-a fost.
In continuare nu pot decat sa ma mir/revolt in sinea mea cand mai vad astfel de cazuri, dar din (ne)fericire nu sunt toate atat de radicale si transante ca subsemnata sau poate ca inca nu au dat peste relatia in care le-a ajuns cutitul la os si le-a dezvatat de astfel de comportamente.
Disclaimer: Pisi in articolul asta nu e absolut nicio referinta la tine, exemplele ilustrate sunt luate dintr-o alta relatie.
P.S. Pisi nu e prietenul meu in caz ca va intrebati.
Singurul lucru constant e faptul ca Fergie apare in sutien si 7 ani mai tarziu.
